Carte de BuzunarJurnalul National

Leagănul pisicii, vol. al II-lea

Maurice Baring

Primul volum al romanului Leagănul pisicii (1925) descria tinereţea unei frumoase britanice, Blanche Clifford, petrecută în mijlocul înaltei societăţi din capitala Italiei, la sfârşitul secolului al XIX-lea; sfătuită de părintele său, Henry Clifford, descris drept un bărbat egoist, să aleagă siguranţa financiară în faţa unei pasionale iubiri de tinereţe, Blanche rupe logodna cu Sydney Hope şi alege să se mărite cu un foarte bogat prinţ italian, posesorul unui somptuos palat în centrul Romei şi al altor domenii strălucitoare.

Supravegheată permanent de soacra sa, prinţesa Giulia, Blanche păstrează aparenţele unei respectabilităţi ireproşabile şi cucereşte prin eleganţa şi distincţia sa; sufocată, treptat, de gelozia soţului, al cărui comportament nu-l înţelege, prinţesa de Roccapalumba se hotărăşte însă, la un moment dat, să părăsească totul şi să fugă în lume cu un prieten oarecare al lui Guido. În noaptea în care urma să-şi pună planul în aplicare, Guido are însă o criză şi e ţintuit la pat de o misterioasă boală de nervi, despre care unii spun că ar fi o suferinţă pur imaginară.

Ani îndelungaţi, Blanche se va transforma în infirmiera lui Guido, o prizonieră, într-o altă formă, a capriciilor bogatului ei soţ. Singura mângâiere pentru Blanche va fi compania tânărului Bernard Lacy, un englez alături de care Blanche va redescoperi plăcerea vânătorii şi, mai apoi, bucuria iubirii. Lui Guido şi mamei sale nu le scapă însă nimic, şi în curând Blanche va fi alungată definitiv din casa Roccapalumba.

Maurice Baring (1874 –1945) e un autor versatil şi prolific, ale cărui opere se remarcă prin subtilitatea lor şi prin portretele detaliate ale epocii.

În tinereţe Baring a abordat o carieră diplomatică, pe care a abandonat-o pentru a deveni corespondent de război, transmiţând relatări despre conflictul ruso-japonez din Manciuria. A continuat să călătorească frecvent în Rusia şi în Imperiul Otoman, iar la începutul Primului Război Mondial s-a înrolat ca ofiţer în forţele aeriene britanice, fiind decorat pentru merite deosebite. A început să scrie romane relativ târziu, aproape de 50 de ani, iar cariera sa de romancier a fost întreruptă după numai 15 ani de o suferinţă cronică.

Printre operele lui Maurice Baring se mai numără The Black Prince and Other Poems (1903), With the Russians in Manchuria (1905), Orpheus in Mayfair and Other Stories (1909), Letters from the Near East (1913), Flying Corps Headquarters 1914-1918 (1920), Passing By (1921), C (1924), Daphne Adeane (1926), Tinker's Leave (1927), The Coat Without Seam (1929), Lost Lectures (1932), Have You Anything to Declare? (1936).

Părăsind Roma, după un lung şi nefericit mariaj cu prinţul Guido Roccapalumba, Blanche Clifford va avea mai întâi grijă de unchiul ei, Charles Clifford, considerat un fel de oaie neagră a familiei. În ciuda înzestrărilor sale, Charles îşi ratează, în tinereţe, o strălucitoare carieră diplomatică însurându-se cu Mercedes, o foarte frumoasă dansatoare spaniolă. Au împreună o fiică, pe Rose Mary, ce se va dovedi mai degrabă atrasă de societatea şi de obiceiurile anglo-saxone.

La moartea lui Charles, fosta prinţesă Roccapalumba îşi va asuma responsabilitatea de a o tutela pe verişoara ei, care trebuie să intre curând în rândul lumii şi să înceapă să participe la baluri; adolescenta Rose, înaltă şi pasionată de sporturi, se va transforma, după toate aparenţele, într-o frumuseţe de invidiat. Între timp, Bernard Lacy, tânărul din cauza căruia Blanche se despărţise de Guido, revine în viaţa ei, avântându-se, la Londra, spre o promiţătoare carieră politică. Relaţia cu Bernard se reface treptat, iar fosta prinţesă e nevoită să ia o hotărâre în ceea ce priveşte propria soartă, dar şi cea a pupilei sale şi a tânărului politician. Pentru prima oară, frumoasa şi graţioasa Blanche, ajunsă acum la deplina maturitate, ar putea hotărî dincolo de convenţii şi de altruismul care i-a ghidat viaţa. O asemenea alegere, în întâmpinarea propriei fericiri, ar putea avea însă, în cadrul unui bizar triunghi amoros ce e pe cale să se formeze, consecinţe neaşteptate.

Societatea londoneză prin care se mişcă acum Blanche Clifford nu diferă foarte mult, în ceea ce priveşte regulile formale şi preocupările, de societatea romană pe care fosta prinţesă Roccapalumba o cucreise prin distincţia şi prin gusturile ei impecabile. E o lume cosmopolită, pasionată de artă, în care au mare trecere liedurile lui Schumann şi în care ciclurile vieţii se împart între slujbele de duminică, supeurile din casele diverselor familii aristocratice şi partidele de vântătoare de pe fastuoasele domenii de la ţară. Şi, în esenţă, această societate, ca şi cea romană, e un carusel al aparenţelor ce acoperă o iremediabilă sterilitate a spiritului.

Hilaire Belloc, unul dintre cei mai mari scriitori ai epocii edwardiene, a descris Leagănul pisicii (1925) drept „o mare capodoperă, cea mai bună istorisire pe care o cunosc eu despre viaţa unei femei”. Prefigurat prin întorsături subtile de situaţie, pe fundalul unui fascinant portret al societăţii britanice, deznodământul poveştii din Leagănul pisicii s-ar traduce prin morala că iubirea e prea puternică pentru a putea fi învinsă de muritori, oricât de merituoşi ar fi ei.

Bookmark and Share
Cumpara Acum
Au apărut 16 titluri din colecţie, urmatorul pe 13 sep
Spot-ul TV Carte de BuzunarInchide Fereastra
Spot-ul Tv