André P. G. Gide

André Paul Guillaume Gide (1869, Paris – 1951, Paris), scriitor francez, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1947. Opera lui Gide, împărţită între scrieri de ficţiune, lucrări autobiografice şi eseuri de critică literară, investighează tema libertăţii şi cea a onestităţii intelectuale în faţa constrângerilor morale şi religioase.

Pivniţele Vaticanului (1914) marchează un moment de cotitură în opera lui Gide, fiind un text cu o structură narativă neconvenţională şi, totodată, prima operă cu caracter anticlerical a prozatorului. Ideea cărţii a germinat în mintea scriitorului, conform Jurnalului său, timp de mai bine de 15 ani.

Gide a fost un prozator prolific, încă de la o vârstă timpurie; şi‑a publicat primul roman, Les Cahiers d’André Walter, la 22 de ani. A călătorit deseori în Africa, a fost, pentru o vreme, primarul unui orăşel din Normandia, a fost un simpatizant şi, apoi, după o vizită în Rusia, un adversar al ideilor comuniste. Printre operele sale cele mai importante se numără Paludes (povestiri, 1895); Prometeu rău înlănţuit (1899); Saul (teatru, 1903); Le Retour de l’enfant prodigue (1907); Amintiri de la Curtea cu Juri (1914); Simfonia pastorală (1919), Falsificatorii de bani (roman, 1926); Şcoala femeilor (1929); Essai sur Montaigne (1929); Întoarcerea din Rusia (1936); Robert, ou l’intérêt général (teatru, 1944‑1945); Jurnal (1939, 1948, 1950).

Pivniţele Vaticanului