Carte de BuzunarJurnalul National

August Strindberg: între psihoză şi genialitate

Johan August Strindberg (1847-1912), dramaturg şi romancier suedez prolific, autor a peste 60 de piese de teatru şi al altor opere de ficţiune, autobiografii şi eseuri, e considerat părintele literaturii suedeze moderne.

A fost numit, de Eugene O'Neill, în discursul ţinut de acesta la primirea Nobelului pentru literatură, „cel mai mare geniu din întreaga dramaturgie modernă”. A experimentat metode dramatice diverse, de la tragedia naturalistă la piese istorice şi la tehnicile teatrale suprarealiste şi expresioniste. Spre vârsta de 50 de ani a trecut printr-o criză de psihoză, în urma căreia a scris piesa Infernul (1897). Multe dintre piesele de teatru şi dintre romanele lui Strindberg au un caracter autobiografic.

Alchimia şi ocultismul se numărau printre pasiunile excentrice ale scriitorului. După publicarea, în 1884, a volumului de povestiri Giftas, Strindberg a fost acuzat de blasfemie, cartea i-a fost confiscată, însă în cele din urmă autorul a fost achitat. De-a lungul vieţii, a mai suferit de mania persecuţiei şi, ocazional, de insomnie. În Suedia, a fost acuzat de misoginism şi de antisemitism. A locuit în Suedia, Danemarca, Elveţia, dar şi în Germania şi în Franţa.

Salonul roşul (1879), descris deseori drept cel dintâi roman suedez modern, e opera care i-a adus celebritatea lui Strindberg în Suedia şi apoi în întreaga Peninsulă Scandinavă. În Danemarca, după publicarea romanului, scriitorul a fost apreciat drept „un geniu”, iar criticul Edvard Brandes a scris că „romanul îl face pe cititor să-şi dorească să se alăture luptei împotriva ipocriziei”.

Printre operele sale cele mai cunoscute se numără Tatăl (1877), Domnişoara Iulia (1888), Întâmplări din arhipelag (1890), Drumul spre Damasc (1898), Singur (1903), Sonata fantomelor (1907) şi Jurnal ocult (1908).

Salonul roşu – cel dintâi roman suedez modern

Arvid Falk, eroul romanului Salonul roşu, e un tânăr funcţionar idealist care părăseşte munca ingrată de birocrat pentru a se apuca de jurnalism şi de literatură. Pe măsură ce trece, pe rând, prin politică, teatru, prin societăţi filantropice şi prin lumea oamenilor de afaceri, descoperă mai multă ipocrizie şi corupţie decât şi-ar fi putut imagina că există pe lume. În cele din urmă, se alătură unui grup boem, întâlnit într-un salon roşu din celebrul Berns Salonger, din inima Stockholmului, pentru a-şi povesti eşecul.

Romanul, care va pune bazele realismului suedez, dezvăluie stilul strălucit al lui Strindberg, cu o puternică dominantă vizuală, excelent adaptat ideilor sale. Critica a descris romanul drept o satiră a vieţii din Stockholm şi a vieţii de pretutindeni. Eforturile patetice ale artiştilor şi scriitorilor, îngâmfarea politicienilor, lipsa de onestitate a jurnaliştilor, deziluziile ce-i aşteaptă pe actorii aspiranţi sunt viu descrise în paginile romanului. Totuşi, satira nu e una răutăcioasă, iar autorul manifestă simpatie pentru indivizii ale căror aspiraţii şi eşecuri le înfăţişează. Felul în care August Strindberg scrie despre orbirea personajelor sale îi scoate la iveală omenia sa de fond.

Spot-ul Tv Carte de Buzunar
Au apărut 16 titluri din colecţie, urmatorul pe 13 sep
Spot-ul TV Carte de BuzunarInchide Fereastra
Spot-ul Tv